Există multiple răspunsuri corecte la această întrebare, și totuși, unul se diferențiază detașat: pentru că pleci de la o premisă greșită. 💕Greutatea este influențată de creier, nu de metabolism. Mai mult decât atât, kilogramele sunt un simptom, nicidecum o cauză, așadar eliminarea acestuia fără să-i conștientizezi rolul poate să-ți amplifice problema.💕
Stresul cronic în care trăim, cumulul de traume și emoții nevindecate, mediul extern, toate întrețin un dezechilibru neurochimic și genetic care se manifestă, pe corpul fizic, într-o varietate de simptome și afecțiuni. Dezechilibrele de greutate sunt și ele un simptom al stresului fizic, mental și emoțional.
Până nu demult, opinia general acceptată era că alimentația și metabolismul sunt responsabile de controlul greutății. Asta până când neuroștiințele și psihologia au adus dovezi incontestabile că în spatele dezechilibrelor stau traume nevindecate și emoții toxice rămase captive în corp.💕
Așadar, de unde pleacă dezechilibrul și ce înseamnă kilogramele în plus sau în minus?
👀Totul pleacă de la reacțiile chimice de stres pe care le activăm aproape permanent. Funcția de alertă a sistemului nervos vegetativ ar trebui să fie adaptativă, iar noi să fim capabili să o dezactivăm după ce a trecut pericolul. Corpul ar trebuie să revină la echilibru la scurt timp după ce amenințarea a trecut. Acest lucru nu se mai întâmplă firesc, însă, iar hormonii de stres țin corpul într-un regim constant de supraviețuire, cu consecințe negative la nivelul întregului sistem.
👀De pe regimul de supraviețuire corpul NU se vindecă. E și logic, de altfel, să fie preocupat doar de supraviețuire. Nu mai are energia necesară pentru a se ocupa de procesele de creștere și neurogeneză. De pe acest nivel ești cu atenția exclusiv pe mediul extern și pe propriul corp, deci pe materie, pe simțuri. Ori, după cum spune Joe Dispenza, materia nu schimbă materia, doar energia schimbă materia. Așadar, pentru a te vindeca și a genera schimbări profunde în viața ta, e nevoie să-ți ridici frecvența.
Creierul și greutatea
Spuneam că creierul este cel care determină echilibru corporal. Cum? Prin circuitele neuronale pe care le activăm permanent (gânduri repetate devenite convingeri și scenarii de viață). Acestea au consecințe chimice directe în corp, dându-ne emoții specifice. Totalitatea acestor convingeri determină chimia creierului tău, care determină apoi chimia sângelui tău, și, în consecință decide ce fel de gene (sănătoase sau disfuncționale) activează.
👀De exemplu, de fiecare dată când activezi gândul „Sunt gras/ă”, în creierul tău se produc numeroase reacții chimice care îți creează emoții specifice: de frustrare, tristețe, furie, respingere și multe altele. O astfel de convingere îți va bloca total procesul de echilibrare corporală, întrucât informația pe care creierul o trimite celulelor, organelor, sistemelor este de a te păstra la greutatea respectivă. Combină această convingere cu altele de genul „Nu mă iubesc”, „Nu merit să fiu iubit”, „Îmi urăsc corpul”, „Sunt bolnav”, „Este imposibil să slăbesc” și poți ușor să deduci ce semnale chimice generezi în corpul tău în fiecare moment. Acum imaginează-ți cum se schimbă chimia corpului tău atunci când înlocuiești aceste convingeri cu „Sunt sănătos”, „Mă iubesc”, „Merit să fiu iubit”, „Este posibil să slăbesc”.
👀Reține că toate aceste convingeri și emoții specific (de regulă negative) sunt stocate în subconștient, instanța care ne guvernează viața aproximativ 95% din timp, și care este sub controlul creierului limbic, deci al creierului emoțional, nu al neocortexului. Cu alte cuvinte, vindecarea nu este un proces controlat de logică și voință (deși ele fac parte din proces), ci mai degrabă de sistemul nervos autonom, cel care răspunde de homeostaza organismului. Este important să știi acest lucru, întrucât subconștientul are propriul limbaj de operare, diferit de cel al conștientului.
Convingeri care îți influențează greutatea
Poate te va surprinde, dar cele mai multe circuite neuronale pe care le activăm și care ne sabotează sănătatea nu au legătură cu gânduri legate de vindecare, de greutate sau de percepția asupra corpului, ci mai mult cu convingeri legate de iubire, de sentimental propriei valori, de fericire, de cum reacționăm la suferință. De multe ori ele au la bază trauma nevindecate (din perioada intrauterină, din copilărie, de la maturitate și chiar transgeneraționale).
Emoțiile toxice nevindecate sunt stocate, în momentul traumei, în diferite zone ale corpului, și rămân acolo până când le dăm atenție și le eliberăm. În tot acest timp, însă, ele se manifestă în timp real: creează simptome, durere, lezează chimic țesuturile, organele și îți influențează decisiv starea psiho-emoțională.
💚Emoția este cea care te face să mănânci compulsiv, nu metabolismul. Odată eliberată emoția, se schimbă vizibil chimia corpului tău și dispare nevoia patologică de a mânca.💚
Schimbând chimia creierului și, implicit, chimia sângelui, corpul își activează singur capacitatea de vindecare și regenerare, asta înseamnă că se va debarasa singur de excesul de greutate, fără eforturi supraomenești. Evident că alimentația și mișcarea sunt importante și întregesc tabloul de vindecare, dar o concentrarea exclusiv pe corpul fizic, ignorând cauzele mental-emoționale nu-ți va aduce decât rezultate de moment. Când dieta s-a terminat și corpul se întoarce la energia cunoscută, e foarte posibil să te întorci la greutatea pe care corpul a memorat-o deja, ba mai mult, poți adăuga câteva kilograme, din cauza stresului suplimentar la care ți-ai supus corpul pe perioada dietei.
Traumele, emoțiile și greutatea
Peter A. Levine, doctor în biofizică medicală și psihologie, de asemenea specialist în vindecarea traumatică spune că trauma a devenit atât de comună, încât cei mai mulți oameni nici măcar nu realizează că o au. Unii rămân asimptomatici ani de zile. În tot acest timp, însă, efectele neurobiologice ale traumei sunt semnificative.
„O traumă este iadul pe pământ. O traumă rezolvată este un dar divin”. Peter A. Levine
Experții în traumatologie ne atrag atenția asupra faptului că organismul stochează, la nivel celular, memoria șocurilor. Trauma se resimte în mușchi, oase, țesuturi, fascie, organe. Ea nu este doar un set de narațiuni despre ceea ce ni s-a întâmplat la un moment dat, este mai mult de atât: un cumul de senzații fizice intens negative, amenințătoare.
De fapt, ce reprezintă o traumă?
Ne spune psihiatrul american Bessel A. Van der Kolk (specialist în stresul post-traumatic):
„O experiență devine traumatică atunci când organismul uman este copleșit și reacționează prin neputință și paralizie: când nu poți face absolut nimic pentru a schimba cursul evenimentelor, întregul sistem se prăbușește.
Creierul este programat de experiențele mentale care sunt exprimate în corp. Emoțiile sunt comunicate prin expresii faciale și posturi ale corpului: furia este trăită cu pumnii încleștați și dinții scrâșnind; frica se înrădăcinează în mușchii încordați și respirația superficială. Gândurile și emoțiile sunt însoțite de modificări ale tensiunii noastre musculare, iar pentru a modifica tiparele de obiceiuri trebuie să schimbăm bucla somatică ce conectează între ele senzațiile, gândurile, amintirile și acțiunile.”
(extras din prefața cărții „Traumă și Memorie” – Peter A. Levine)
Ce se întâmplă la nivel fiziologic?
Glandele suprarenale produc în exces hormoni de stres care dereglează toate sistemele și consumă o cantitate uriașă de energie și vitalitate, necesară, de altfel, regenerării, evoluției, neurogenezei și neuroplasticității. Presiunea interioară se diminuează doar atunci când conștientizezi și eliberezi emoțiile traumatice. În caz contrar, sistemul nervos se va comporta ca și cum trauma ar fi în continuare activă. Nu contează că ea s-a produs în urmă cu 10 ani, se poate reactiva în orice moment, de cele mai multe ori la nivel inconștient. Corpul va recrea aceeași chimie din momentul șocului traumatic. Practic o retrăiești, mai mult sau mai puțin conștient, tot timpul.
Din fericire, spune Franz Ruppert, „trauma psihică poate fi eliminată din conștient. Nimic nu pare a fi mai simplu decât să stingem lumina conștiinței atunci când realitatea devine insuportabilă. Însă nu putem scăpa de corpul nostru traumatizat. În el rămân experiențele reale ale traumei, chiar dacă, în urma procesului de amorțire și a celui de clivaj, durerea, frica, furia, dezgustul sau rușinea nu mai pot pătrunde în experiența conștientă. De aceea se poate spune următorul lucru: în corpul nostru este stocat adevărul cu privire la experiențele noastre de viață. Corpul nu minte!”
(„Corpul meu, trauma mea, eul meu” – Franz Ruppert & Harald Banzhaf)
De regulă traumele comune care dezechilibrează organismul la nivelul greutății sunt traumele de iubire, de atașament, de abandon/respingere și de sexualitate. De cele mai multe ori kilogramele în plus sunt o formă de protecție emoțională. Este important de văzut, însă, la fiecare caz în parte, ce experiență traumatică nu a fost depășită.
Greșeala cea mai frecventă este că se încearcă eliminarea simptomului (kilogramele) fără să se conștientizeze mesajul și rolul acestuia. 💚Simptomul are un rol important, el este, de obicei, un mecanism de supraviețuire născut dintr-o experiență traumatică. Are un rol de protecție specific și este chiar nociv să-l suprimi sau elimini fără să-I înțelegi mesajul.💚
De exemplu, după o tentativă de viol, o adolescentă se îngrașă aproximativ 10 kilograme. Socializează mai puțin, este mereu anxioasă, hipervigilentă și simte nevoia să mănânce multe dulciuri. În procesul terapeutic conștientizează că kilogramele în plus o fac mai puțin vizibilă pentru bărbați, deci se simte în siguranță și mai protejată. Nu este pregătită (la modul conștient) să renunțe la kilograme, câtă vreme acestea au rolul de a o face să se simtă în siguranță. După procesarea acestei traume, adolescenta s-a echilibrat în scurt timp.
Atenția trebuie să fie pe a te vindeca, NU pe a slăbi. Echilibrarea corporală va fi, atunci, o consecință firească și naturală a procesului de vindecare.
Dacă vrei mai multe detalii despre programul de „Reprogramare a creierului în controlul greutății”, mă poți contacta.
